prăjitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PRĂJITÓR, -OÁRE, prăjitori, -oare, subst. 1. S. m. și
f. Muncitor calificat care lucrează în fabrici la cuptoarele unde se prăjesc minereurile.
2. S. f. Încăpere, secție, instalație într-o fabrică, unde se execută operațiile de prăjire a minereurilor. ♦ Aparat folosit în gospodării pentru a prăji pâine sau boabe de cafea. –
Prăji +
suf. -tor.