prăvăliuță(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) PRĂVĂLIÚȚĂ,prăvăliuțe, s. f. Prăvălioară. [Pr.: -li-u-] – Prăvălie + suf. -uță.
prăvăliuță(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) prăvăliúță(-li-u-) s. f., g.-d. art. prăvăliúței; pl. prăvăliúțe