prăvălioară(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) PRĂVĂLIOÁRĂ,prăvălioare, s. f. Diminutiv al lui prăvălie; prăvăliuță. [Pr.: -li-oa-] – Prăvălie + suf. -ioară.
prăvălioară(Dicționaru limbii românești, 1939) prăvălioáră f., pl. e. Prăvălie mică. V. baracă, gașcă.
prăvălioară(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) prăvălioáră(-li-oa-) s. f., g.-d. art. prăvălioárei; pl. prăvălioáre