prăvăliș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PRĂVĂLÍȘ, prăvălișuri, s. n. (
Pop.) Coastă abruptă (de deal sau de munte); povârniș. –
Prăvăli +
suf. -iș.prăvăliș (Dicționaru limbii românești, 1939)prăvălíș n., pl.
urĭ (d.
prăval). Prăval, mare povîrniș.
prăvăliș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)prăvălíș (
pop.)
s. n.,
pl. prăvălíșuriprăvăliș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)prăvăliș n. prăvălac:
prăpastia îl așteaptă cu adâncu-i prăvăliș AL.