prăvălac (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
prăvălác, prăvăláce, s.n. (înv. și reg.) 1. povârniș, pantă, coastă. 2. (în loc. adv.) de-a prăvălacul = de-a dura, de-a berbeleacul, de-a rostogolul, peste cap. 3. tăvălug; cilindru; rolă.
prăvălac (Dicționaru limbii românești, 1939)
prăvălác n., pl. e (vsl. *provalakŭ, ca sîrb. podvalak, suport de butoĭ). Rar. Prăval.
prăvălac (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
prăvălac n. clină prăpăstioasă.