prăsitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PRĂSITÓR, -OÁRE, prăsitori, -oare, adj. (Despre animale) Care se prăsește (cu ușurință), folosit pentru prăsire. –
Prăsi +
suf. -tor.prăsitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)prăsitór adj. m.,
pl. prăsitóri; f. sg. și
pl. prăsitoáre