prăsilă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PRĂSÍLĂ, prăsile, s. f. 1. Reproducție (dirijată) între animale domestice (de rasă).
2. Animal tânăr, pui de animal domestic rezultat în urma prăsilei (
1);
p. ext. animal domestic de rasă bun pentru reproducere. ♦ Descendenții, produșii unui animal de rasă;
p. ext. animal din rasă ameliorată.
3. (Rar) Rasă, neam, soi. [
Pl. și:
prăsili] –
Prăsi +
suf. -ilă.prăsilă (Dicționaru limbii românești, 1939)prăsílă f., pl.
e (slav
*prasilo, sîrb.
prasiti, cu acelașĭ sufix ca´n
tocilă). Reproducere, înmulțire (la animale și plante):
găinĭ bune de prăsilă. Animale saŭ plante prăsite.
prăsilă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)prăsílă s. f., g-d.
art. prăsílei; pl. prăsíleprăsilă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)prăsilă f. progenitură, rassă (vorbind mai ales de animale).