prăpăstios (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PRĂPĂSTIÓS, -OÁSĂ, prăpăstioși, -oase, adj. 1. (Despre terenuri) Cu prăpăstii, cu pante abrupte. ♦
Fig. Adânc, de netrecut, de neînvins.
2. Fig. Năprasnic, vijelios, vertiginos. ♦ Înspăimântător, groaznic.
3. Fig. De necrezut, de neînchipuit; ciudat, bizar, năstrușnic. ♦ Bazat pe închipuire; plăsmuit; mincinos.
4. Fig. (Despre oameni) Care vede lucrurile numai în rău, care are numai gânduri negre; pesimist. [
Pr.:
-ti-os] –
Prăpastie +
suf. -os.prăpăstios (Dicționaru limbii românești, 1939)prăpăstiós, -oásă adj. (d.
prăpastie). Plin de prăpastiĭ:
locurĭ prăpăstioase. Fig. Iron. Care spune prăpăstiĭ, enormitățĭ.
Fugă prăpăstioasă, fugă grozavă. V.
abisal.prăpăstios (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)prăpăstiós (-ti-os) adj. m.,
pl. prăpăstióși; f. prăpăstioásă, pl. prăpăstioáseprăpăstios (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)prăpăstios a.
1. plin de prăpăstii:
stânci prăpăstioase; 2. fig. năpraznic, precipitat:
în acea fugă prăpăstioasă BĂLC.