prăpăstenie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PRĂPĂSTÉNIE, prăpăstenii, s. f. (
Pop.)
1. Prăpăd, nenorocire, dezastru.
2. Ființă uriașă, înspăimântătoare. –
Prăpastie +
suf. -enie.prăpăstenie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)prăpăsténie (
pop.)
(-ni-e) s. f.,
art. prăpăsténia (-ni-a), g.-d. art. prăpăsténiei; pl. prăpăsténii, art. prăpăsténiile (-ni-i-)