prăpădenie - explicat in DEX

prăpădenie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PRĂPĂDÉNIE s. f. (Pop.) Stricăciune, pagubă, distrugere (foarte mare). ◊ Loc. adv. De prăpădenie sau de prăpădenia pământului = foarte mult, foarte puternic; îngrozitor. ◊ Expr. Prăpădenia pământului (sau lui Dumnezeu), se spune despre o nenorocire îngrozitoare, despre ceva insuportabil, copleșitor. ♦ Situație, împrejurare care poate pricinui (mari) stricăciuni, pagube, distrugeri. ♦ Cauză care distruge, nimicește. – Prăpădi + suf. -enie.

prăpădenie (Dicționaru limbii românești, 1939)
prăpădénie f. (d. prăpădesc). Peire [!], nimicire, dezastru: e prăpădenie (grozav de cald orĭ de frig orĭ ploŭă grozav). V. pacoste.

prăpădenie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
prăpădénie (pop.) (-ni-e) s. f., art. prăpădénia (-ni-a), g.-d. prăpădénii, art. prăpădéniei

prăpădenie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
prăpădenie f. exterminare: prăpădenia pământului.