prăfuit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PRĂFUÍT, -Ă, prăfuiți, -te, adj. Plin de praf (
1), acoperit de praf, cu mult praf; prăfos, prăfuros. ♦
Fig. Vechi, perimat, uitat;
p. ext. răsuflat, banal. ♦ Care a fost transformat în praf, redus la starea de praf, pulbere. –
V. prăfui.prăfuit (Dicționar de argou al limbii române, 2007)prăfuit, prăfuiți s. m. (tox.) consumator de heroină.
prăfuit (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)prăfuit a. acoperit cu praf.