prăștiaș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PRĂȘTIÁȘ, prăștiași, s. m. 1. (
Înv. și
pop.) Persoană care aruncă cu praștia (
1).
2. (
Reg.) Cal lăturaș. [
Pr.:
-ti-aș] –
Praștie +
suf. -aș.prăștiaș (Dicționaru limbii românești, 1939)prăștiáș m. (d.
praștie). Cel ce aruncă cu praștia. Adj. Înhămat la praștie:
cal prăștiaș, ĭapă prăștiașă. – În est și
-iér (VR. 1921, 10, 505 ș. a.).
prăștiaș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)prăștiáș (
înv.,
pop.)
(-ti-aș) s. m.,
pl. prăștiáșiprăștiaș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)prăștiaș m. cel ce dă cu praștia.