prâsnel (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PRÂSNÉL, prâsnele, s. n. 1. Jucărie mică făcută din lemn, din os, din metal, cu un vârf ascuțit și care se rotește pe o suprafață plană; titirez, sfârlează. ◊
Expr. (Sprinten sau
iute) ca prâsnelul (sau
ca un prâsnel) = foarte iute, sprinten, ager. ♦
Fig. Copil mic (sau om mic de statură) și foarte vioi.
2. Capătul (conic) inferior al fusului de tors, care face ca fusul să se învârtească mai ușor.
3. Partea interioară a fusului morii, fixată într-una din pietrele acesteia. [
Var.:
prisnél s. n.] –
Pristen (
reg. „prâsnel” <
bg.) +
suf. -el.prâsnel (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)prâsnél s. n.,
pl. prâsnéle