prâslea (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PRẤSLEA s. m. Fratele cel mai mic dintr-o familie, mezinul;
p. gener. copil mic: prichindel. – Din
sl. prŭstŭ, bg. prăst.prâslea (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!prấslea s. m. și
f.,
g.-d. lui prấslea; pl. prấsleaprâslea (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)Prấslea-
cel-
Voiníc s. propriu
m.,
g.-d. lui Prâslea-cel-Voinic