prânzuț (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PRÂNZÚȚ, prânzuțuri, s. n. (
Pop.) Prânzișor. –
Prânz +
suf. -uț.prânzuț (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)prânzúț, prânzúțuri, s.n.
1. (înv. și reg.) prânzișor, prânz mic.
2. (reg.) mijlocul zilei când se ia prânzul.
3. prânzul de dimineață, prânzul mic.
prânzuț (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)prânzúț (
pop.)
s. n.,
pl. prânzúțuri