prânzitor(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) PRÂNZITÓR,prânzitoare, s. n. (Înv. și reg.) Sufragerie. – Prânzi + suf. -tor.
prânzitor(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) prânzitór (înv., reg.) s. n., pl. prânzitoáre