prânzi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PRÂNZÍ, prânzesc, vb. IV.
Intranz. A lua masa de prânz, a mânca de amiază; a dejuna. – Din
prânz.prânzi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)prânzí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. prânzésc, imperf. 3
sg. prânzeá; conj. prez. 3
să prânzeáscăprânzì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)prânzì v. a mânca la prânz. [Lat. PRANDERE].