prânz (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PRÂNZ, prânzuri, s. n. Masă principală care se ia la amiază; dejun; timpul când se ia această masă; (
concr.) ceea ce se mănâncă la această masă, mâncare pregătită în acest scop. ◊ (
Pop.)
Prânzul (cel) mic = prima masă pe care o iau țăranii în cursul dimineții, vara, când muncesc la câmp; timpul zilei când se ia această masă.
Prânzul (cel) mare = a doua masă pe care o iau țăranii, masa de la amiază; timpul zilei când se ia această masă. ◊
Loc. adv. Înainte de prânz = în prima parte a zilei, înainte de amiază, înainte de masa principală.
După-prânz = în a doua parte a zilei, după-masă, după-amiază. –
Lat. prandium.prânz (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)prânz s. n.,
pl. prấnzuriprânz (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)prânz n.
1. mâncare de amiazi (sau către seară):
a da un prânz mare; 2. timpul când se prânzește la amiazi;
după prânz. [Lat. PRANDIUM].