poticăli (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)poticălí, poticălésc, vb. IV (înv. și reg.)
1. a veni necazul, a da de belea.
2. a copleși, a încărca, a împovăra; a pedepsi.
2. a copleși, a încărca, a împovăra; a pedepsi.
3. (refl.) a se primejdui, a se pedepsi.
4. a abate, a amăgi, a corupe; a înșela, a păcăli
poticăli (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))POTICĂLÍ, poticălesc, vb. IV.
Tranz. (
Pop.) A amăgi, a păcăli. – Din
poticală.poticălì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)poticălì v.
1. a da de potcă:
când văzură cum i-a poticălit ciobănașul ISP.;
2. a copleși, a încărca:
m´a poticălit D-zeu cu bătrânețile ISP. [Cf. ceh. POTIKATI, a întâlni (v.
potcă)].