potgalț (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)POTGÁLȚ, potgálțuri, s. n. (Înv.) Guler înalt (la preoții catolici); guler dintr-o fâșie de pânză scrobită, care se pune în jurul gâtului (la bărbați) și care se prinde de cămașă cu butoni sau nasturi. (din
rus. podgalstušnik <
germ. Halstuch = cravată)