poteraș - explicat in DEX

poteraș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
POTERÁȘ, poterași, s. m. Persoană înarmată care făcea parte dintr-o poteră. [Var.: (reg.) potiráș s. m.] – Poteră + suf. -aș.

poteraș (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
poteráș, poteráși, s.m. (înv. și reg.) 1. persoană înarmată care făcea parte dintr-o poteră; nefer. 2. gonaci la vânătoare. 3. copil ștrengar. 4. arac de vie. 5. rădăcina și partea de jos a tulpinii porumbului, rămase pe loc după tăiatul acestuia. 6. lăstar crescut din rădăcina pomilor. 7. om mic, scund. 8. (s.n.) țăruș de care se leagă funia cu care se priponește calul; pripon, stănog. 9. (s.n.) lemn mic.

poteraș (Dicționaru limbii românești, 1939)
poteráș m. (d. poteră). Om care face parte din poteră.

poteraș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
poteráș s. m., pl. poteráși

poteraș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
poteraș m. od. sbir, mai ales arnăut, călare, înarmat, cu haine verzi deschise.