potențial (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)POTENȚIÁL, -Ă, (
I)
potențiali, -e, adj., (
II)
potențiale, s. n. I. Adj. 1. Care are în sine toate condițiile esențiale pentru realizare, care există ca posibilitate, care există în mod virtual. ◊
Energie potențială = energia pe care o poate dezvolta un corp prin mișcarea lui din poziția în care se află până la un indice de referință.
2. (
Gram.; despre moduri, propoziții etc.) Care prezintă o acțiune posibilă, fără să precizeze dacă se realizează sau nu.
II. S. n. 1. Mărime fizică a cărei variație în spațiu și timp caracterizează un câmp fizic și permite determinarea acestuia. ◊
Potențial electric = mărime a cărei variație caracterizează câmpul electric.
Potențial de electrod = diferența de potențial dintre un metal și o soluție electrolitică în contact cu metalul.
Potențial de ionizare = diferența de potențial necesară accelerării unui electron încât, prin ciocnirea cu un atom sau cu o moleculă, să provoace ionizarea acestuia.
2. (
Astron.; în sintagma)
Potențial terestru = geopotențial.
3. (
Biol.; în sintagma)
Potențial de înmulțire = capacitate a unor organisme vegetale sau animale de a fi (foarte) prolifice.
4. Capacitate de muncă, de producție, de acțiune; randamentul calitativ și cantitativ al unei munci;
p. ext. forță, putere. [
Pr.:
-ți-al] – Din
fr. potentiel.