postăvior (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)POSTĂVIÓR, postăvioare, s. n. (Rar) Diminutiv al lui
postav (
1). ♦ Postav (
1) mai subțire sau de calitate inferioară. –
Postav +
suf. -ior.postăvior (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)postăviór (rar)
(-vior) s. n., (sorturi)
pl. postăvioáre