post (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)POST1- Element de compunere care înseamnă „după”, „ulterior” și care servește la formarea unor substantive, a unor adjective și a unor verbe. – Din
lat. post, fr. post-.post (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)POST2, posturi, s. n. 1. Funcție, slujbă. ◊
Loc. adv. La post sau
la postul meu (ori
tău etc.) = prezent la datorie pentru îndeplinirea obligațiilor (de serviciu).
2. Loc unde se găsește o formație militară (restrânsă) care execută un ordin;
p. ext. formația militară respectivă. ♦ Unitate de polițiști sau jandarmi (în trecut de milițieni) însărcinată cu menținerea ordinii publice într-o localitate rurală;
p. ext. local unde funcționează unitatea respectivă. ♦ Loc unde stă santinela în timpul serviciului de gardă;
p. ext. serviciul de gardă al santinelei; (rar) santinelă. ♦ Loc unde stă un polițist însărcinat cu supravegherea circulației pe străzi.
3. Instalație utilată cu aparatura necesară pentru executarea anumitor operații tehnice.
Post telefonic. ♦ Loc special amenajat în care se desfășoară o activitate practică sau pe care îl ocupă o persoană în timpul efectuării unei asemenea activități.
Post de observație. ◊
Post de mișcare = loc pentru deservirea circulației trenurilor.
Post (sanitar) de (prim) ajutor = ansamblul încăperilor, al mijloacelor tehnico-sanitare și al personalului sanitar, organizat cu scopul de a da primele îngrijiri persoanelor accidentate sau bolnavilor.
4. Categorie în care sunt înscrise într-o evidență contabilă sume de bani, materiale etc.; rubrica corespunzătoare dintr-un registru de contabilitate. – Din
fr. poste.post (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)POST3, posturi, s. n. 1. Interdicție de a mânca unele alimente (de origine animală) prescrisă credincioșilor de către biserică în anumite zile sau în anumite perioade ale anului. ◊
Loc. adj. De post =
a) (despre mâncare) pregătit numai din alimente îngăduite de biserică;
p. ext. gătit fără carne (și fără grăsimi animale);
b) (despre zile sau perioade de timp) în care se postește;
fig. în care se rabdă de foame. ◊
Loc. vb. A ține post = a posti. ◊
Expr. (E) mare cât o zi de post = (e) foarte mare, foarte înalt.
2. Perioadă de timp care precedă o sărbătoare și în care biserica prescrie să se postească. ◊
Postul (cel) mare = postul care precedă sărbătoarea Paștilor. ◊
Expr. Martie din post nu lipsește sau
ca în martie postul, se spune despre cineva care e nelipsit dintr-un loc (de unde poate obține un profit, un avantaj). ♦ (
Fam.) Abstinență. – Din
sl. postŭ.post (Dicționar de neologisme, 1986)POST- Element prim de compunere savantă cu semnificația „după”, „posterior”, „ulterior” sau „îndărătul”, „în spatele”. [< fr., it.
post-, cf. lat.
post].
post (Dicționar de neologisme, 1986)POST s.n. 1. Funcție, slujbă. ♦ Loc în care se exercită o anumită activitate.
2. Loc în care se află o unitate militară pentru executarea anumitor operații. ♦ Loc unde stă sentinela în timpul gărzii.
3. Instalație cuprinzând aparatele necesare pentru executarea anumitor operații tehnice.
4. Categorie în care sunt introduse într-o evidență contabilă sume de bani, materiale etc. [Cf. fr.
poste, it.
posto].
post (Marele dicționar de neologisme, 2000)POST1- pref. „posterior (în timp și spațiu)”. (< fr.
post-, cf.
lat. post, după)
post (Marele dicționar de neologisme, 2000)POST2 s. n. 1. loc în care se exercită o anumită activitate; funcție, slujbă. 2. loc în care se găsește un planton, o santinelă (în timpul gărzii), o unitate militară pentru executarea anumitor operații. 3. instalație cuprinzând aparatura necesară pentru executarea anumitor operații tehnice. ♦ ~ sanitar (sau de prim ajutor) = ansamblu de încăperi, mijloace tehnico-sanitare și personal calificat pentru acordarea primelor îngrijiri accidentaților și bolnavilor. 4. categorie în care sunt introduse într-o evidență contabilă sume de bani, materiale etc. (< fr.
poste)
post (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)post-. –
Pref. care indică așezarea în urmă sau în spate.
Lat. post prin intermediul
fr. post: post-dată, s. f., din
fr. post-date; post-palatal, adj. (velar) etc.
post (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)post (pósturi) s. n. – Funcție, slujbă.
Fr. poste, în sens militar prin intermediul
rus. post. Este dubletul lui
poștă, s. f. (haltă pentru a schimba caii de voiaj; călătorie cu diligența; casă pentru odihna călătorilor și schimbul cailor și al diligenței; distanța de la o stație la alta, care se socotea cam de 10 km; diligență, poștalion; instituție pentru distribuirea corespondenței; poștaș;
Mold., alică; distracție constînd în a pune o hîrtie aprinsă între degetele de la picioare ale unei persoane adormite), cuvînt cu care ar putea proveni din
fr. poste sau din
it. posta, prin intermediul
rus. pocta (Cihac, II, 281; Sanzewitsch 207; Tiktin), din
mag. posta (Gáldi,
Dict., 152), sau mai probabil din
ngr. πόστα,
cf. sb.,
cr.,
ceh. pošta, pol. poczta. Der. poștal, adj., din
fr. postal; poștalion, s. m., din
fr. postillon, cf. rus. počtalion; poștalion, s. n. (diligență);
poștar (
var. poștaș),
s. m. (factor poștal);
post-restant, s. n., din
fr. poste-restante.post (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)post (pósturi), s. n. –
1. Ajunare, sec. –
2. Perioadă în care se ține post. –
3. Mîncare de post. –
Megl. post. Sl. postŭ (Miklosich,
Slaw. Elem., 38; Cihac, II, 280; Conev 111),
cf. bg.,
sb.,
ceh.,
pol.,
rut.,
rus. post. –
Der. posti, vb. (a ține postul, a mînca de post; a nu mînca, a răbda de foame), din
sl. postiti sę; postitor, adj. (care postește);
postnic, adj. (cate postește), din
sl. postĭnikŭ.