postură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)POSTÚRĂ, posturi, s. f. 1. Situație în care se află cineva la un moment dat.
2. (Rar) Ținută, poziție a corpului. – Din
fr. posture.postură (Dicționar de neologisme, 1986)POSTÚRĂ s.f. 1. Situația cuiva la un moment dat.
2. Atitudine, stare. [Pl.
-ri. / < fr.
posture].
postură (Marele dicționar de neologisme, 2000)POSTÚRĂ s. f. 1. atitudine, stare; poziție a corpului. 2. situație deosebită a cuiva (sau a ceva) la un moment dat. (< fr.
posture, it.
postura)
postură (Dicționaru limbii românești, 1939)*postúră f., pl.
ĭ (fr.
posture, d. it.
postura, d.
postare, a posta). Atitudine, ținută, pozițiune a corpuluĭ:
într´o postură ridiculă. Fig. Situațiune:
într´o postură neplăcută.postură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)postúră s. f.,
g.-d. art. postúrii; pl. postúripostură (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)postură f. situațiunea corpului, atitudine.