postumitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)POSTUMITÁTE s. f. (
Livr.) Caracterul a ceea ce este postum (
1), calitatea de a fi postum; perioadă care urmează după moartea cuiva. –
Postum +
suf. -itate.postumitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)POSTUMITÁTE s. f. caracter postum; perioadă după moartea cuiva. (< postum + -itate)
postumitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)postumitáte (
livr.)
s. f.,
g.-d. art. postumitắții