postulant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)POSTULÁNT, -Ă, postulanți, -te, s. m. și
f. (Rar) Persoană care cere un post
2 (
1), o slujbă; solicitator, aspirant. – Din
fr. postulant.postulant (Dicționar de neologisme, 1986)POSTULÁNT, -Ă s.m. și f. Solicitant pentru un post, o slujbă etc. [Cf. fr.
postulant].
postulant (Marele dicționar de neologisme, 2000)POSTULÁNT, -Ă s. m. f. cel care solicită un post, o slujbă etc. (< fr.
postulant)
postulant (Dicționaru limbii românești, 1939)*postulánt, -ă adj. (lat.
póstulans, -ántis, d.
postulare, a cere). Care cere o funcțiune. Subst.
Un postulant.postulant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)postulánt s. m.,
pl. postulánțipostulant (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)postulant m. cel ce cere un post.