postula (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)POSTULÁ, postulez, vb. I.
Tranz. (
Livr.) A da unei afirmații sau unei demonstrații caracter de postulat. – Din
fr. postuler.postula (Dicționar de neologisme, 1986)POSTULÁ vb. I. tr. (
Liv.)
1. A cere cu insistență.
2. A da unei afirmații caracter de postulat. [< fr.
postuler, lat.
postulare].
postula (Marele dicționar de neologisme, 2000)POSTULÁ vb. tr. 1. a cere cu insistență. 2. a da unei afirmații sau demonstrații caracter de postulat. (< fr.
postuler, lat.
postulare)
postula (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)postulá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
postuleáză