postrungă (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
postrúngă, postrúngi, s.f. (reg.) 1. crestatul urechii vitelor. 2. strungăreață (la dinți). 3. zăbală pusă în gura cailor.
postrungă (Dicționaru limbii românești, 1939)
postrúngă, V. păstrugă.
postrungă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
postrungă f. crestatul urechii vitelor. [Cf. dial. postrungă, păstrugâ].