postpoziție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)POSTPOZÍȚIE, postpoziții, s. f. Postpunere; situație a cuvintelor, a particulelor postpuse. [
Var.:
postpozițiúne s. f.] – Din
fr. postposition.postpoziție (Dicționar de neologisme, 1986)POSTPOZÍȚIE s.f. Postpunere; stare a cuvântului, a particulelor postpuse. [Gen.
-iei, var.
postpozițiune s.f. / cf. fr.
postposition].
postpoziție (Marele dicționar de neologisme, 2000)POSTPOZÍȚIE s. f. postpunere. (< fr.
postposition)
postpoziție (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)postpozíție (post-po-, -ți-e) s. f.,
art. postpozíția (-ți-a), g.-d. art. postpozíției; pl. postpozíții, art. postpozíțiile (-ți-i-)