postpozitiv (Dicționaru limbii românești, 1939)
*postpozitív, -ă adj. (lat. postpositívus, d. post, după, și positivus. V. pozitiv). Gram. Care se pune la urmă: articulu [!] românesc, bulgăresc și suedez e postpozitiv.
postpozitiv (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
postpozitiv a. Gram. care se pune la urma vorbelor: articolul românesc e postpozitiv.