postoroncă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)POSTORÓNCĂ, postoronci, s. f. (
Reg.)
1. Funie, lanț sau curea legate de crucea căruței și de hamuri, cu ajutorul cărora calul trage vehiculul; funie sau lanț care leagă leuca de carâmb.
2. Epitet dat unui om de nimic, bun de spânzurătoare. – Din
ucr. poštoronok.postoroncă (Dicționaru limbii românești, 1939)postoróncă și
-rúncă f., pl.
ĭ, și
-roáncă, pl.
e (rut.
postorónk și
-rónok, rus.
postrómka, d.
storoná, vsl.
strana, lature. V.
strană).
Est. Curea, funie, sîrmă orĭ vergea de fer care ține legat capătu osiiĭ (bucșa) de hlubă.
Fig. Om zgîrcit. V.
rîncă și
lambă.postoroncă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)postoróncă (
reg.)
s. f.,
g.-d. art. postoróncii; pl. postorónci