postiș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)POSTÍȘ, -Ă, postiși, -e, adj.,
s. f. (
Livr.)
1. Adj. (Despre păr, gene, dinți etc.) Fals, artificial.
2. S. f. Păr fals, meșă. – Din
fr. postiche.postiș (Dicționar de neologisme, 1986)POSTÍȘ, -Ă adj. (
Despre păr, dinți etc.) Fals, artificial. [< fr.
postiche].
postiș (Marele dicționar de neologisme, 2000)POSTÍȘ, -Ă I.
adj. (despre păr, gene, sprâncene etc.) fals, artificial; adăugat. II. s. f. meșă adăugată la părul natural. ◊ (pl.) (teatru) elemente care se lipesc pe față (barbă, mustăți etc.). (< fr.
postiche)
postiș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)postíș (
livr.)
adj. m.,
pl. postíși; adj. f.,
s. f. postíșă, art. postíșa, pl. postíșe