postilion (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)POSTILIÓN, postilioni, s. m. (
Livr.;
înv.) Surugiu care conducea un poștalion. [
Pr.:
-li-on] – Din
fr. postillon.postilion (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)postilión (
înv.)
(-li-on) s. m.,
pl. postilióni