postată (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)POSTÁTĂ, postate, s. f. 1. Porțiune dintr-un teren cultivat, lucrată de unul sau mai mulți lucrători (într-un anumit timp). ♦ Porțiune dintr-o pădure de unde se taie copacii. ♦ Strat de legume sau de flori.
2. (
Pop.) Bucată de drum; distanță. [
Var.: (
reg.)
postáță s. f.] – Din
sl. postatĩ.postată (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)postátă (postáte), s. f. –
1. Polog. –
2. Porțiune de teren.
Sl. postatĭ „parte” (Miklosich,
Slaw. Elem., 38; Cihac, II, 280; Conev 72).
postată (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!postátă/postáță (
reg.)
s. f.,
g.-d. art. postátei/postắții; pl. postáte/postắțipostată (Dicționaru limbii românești, 1939)postátă f., pl.
e și
ățĭ (vsl.
postatĭ, sîrb.
postat, parte d.
postaviti, a așeza. V.
postav).
Mold. Trans. Întindere de pămînt (socotit în lat) la cosit, la semănat ș. a. Distanță nehotărîtă:
calu se opintea, ĭuțea pașiĭ cîte o postată bună, pe urmă se oprea (Rebr. 2, 79). În Trans.
postate, pl.
ățĭ. În Mold. sud și Munt. (Ch. N. I 13),
postață (din pl.
ățĭ), în Ml.
-áție. V.
obraț.postată (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)postátă, postate, postăți, s.f. – Bucată dintr-o suprafață de teren cultivat pe care o sapă, o seceră, o cosește unul sau mai mulți oameni, într-un interval de timp (de regulă, o zi): „Până-i mere-a secera / Ce postată ni-i lua” (Bilțiu 1990: 108). – Din sl. postatĭ „parte„.
postată (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)postată f.
1. partea cât taie cosașul dintr’o dătătură;
2. fig. distanță mică:
nicio postată de pământ nu fu ridicată ISP.
și mai mergând ei o postată CR. [Serb. POSTAT, șir de cosași].