postav (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)POSTÁV, (
2)
postavuri, s. n. 1. Țesătură de lână groasă, adesea păroasă, din care se confecționează îmbrăcăminte, pături etc.
2. (La
pl.) Diferite sortimente de postav (
1) sau de confecții de postav. [
Pl. și:
postăvuri] – Din
sl. postavŭ.postav (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)postáv (postắvuri), s. n. – Dimie.
Sl. postavŭ „bara pe care se așază urzeala” (Miklosich,
Slaw. Elem., 38; Cihac, II, 280; Conev 81),
cf. sb.,
cr.,
ceh. postav „dimie”,
pol. postaw „dimie”. –
Der. postăvar, s. m. (fabricant sau negustor de postav);
postăvărie, s. f. (fabrică, atelier de postavuri; magazin de postavuri);
postăvior s. n. (
Olt., postav subțire).
postav (Dicționaru limbii românești, 1939)postáv n., pl.
urĭ (vsl.
postavŭ, prăjină de care se atîrnă firele de țesut orĭ de tors, pînză, căptușeală, d.
postaviti, a așeza; sîrb.
postav, postav, sîrb. bg.
postava, rus.
postav, pînză; pol.
postaw, postav,
postawa, urzeală; ung.
posztó. V.
postavă, postată, postelnic, pri-stav). Stofă de lînă groasă și compactă din care se fac paltoane, mantale, uniforme ș. a. V.
suman.postav (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)postáv (țesătură)
s. n., (sortimente)
pl. postávuripostav (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)postav n.
1. stofă de lână;
2. în special, postavul țărănesc, aba. [Slav. POSTAVŬ, pânză].