posesor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)POSESÓR, -OÁRE, posesori, -oare s. m. și
f. 1. Persoană care deține cu titlu de proprietate un bun; persoană căreia îi aparține ceva. ♦ (
Înv. și
reg.) Arendaș.
2. Persoană care posedă anumite însușiri, caracteristici.
Posesorul unui stil elegant de înot. – Din
fr. possesseur, lat. possessor, -oris.posesor (Dicționar de neologisme, 1986)POSESÓR, -OÁRE s.m. și f. Deținător al unui bun, al unui lucru; (
p. ext.) proprietar, stăpân. [Cf. fr.
possesseur, lat.
possessor].
posesor (Marele dicționar de neologisme, 2000)POSESÓR, -OÁRE s. m. f. cel care posedă (1) ceva. (< fr.
possesseur, lat.
possessor)
posesor (Dicționaru limbii românești, 1939)*posesór, -oáre s. (lat.
pos-séssor, -óris. V.
a-sesor). Care posedă, stăpîn. În drept, care posedă pe un timp (chiriaș, arendaș). – În est
posésor (rus.
posésor, pol.
posesor), arendaș.
posesor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)posesór s. m.,
pl. posesóriposesòr (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)posesòr m.
1. cel ce posedă;
2. Mold. (
posèsor) cel ce ține în posesie o moșie, arendaș:
posesorul moșiei Haramul AL.