posconiță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)POSCÓNIȚĂ, posconițe, s. f. Pleavă (amestecată cu sămânță) rămasă de la vânturatul cânepii și folosită adesea ca hrană pentru oi. –
Cf. slovacul
poskonica, magh. paszkonca.posconiță (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)poscóniță, poscónițe, s.f. (reg.)
1. pleavă (amestecată cu sămânță) rămasă de la vânturatul cânepii și folosită adesea ca hrană pentru oi; pleavă de grâu.
2. vrejurile și tecile rămase după ce se bate fasolea.
3. măciulie de polen la cânepă.
4. (în forma:
posponiță) crustă subțire formată la suprafața cașului, a laptelui etc.
5. (în forma:
ploscăniță) tigvă.
posconiță (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)poscóniță (poscónițe), s. f. – (
Trans.,
Olt.) Pleavă, scame, miriște, resturi, deșeuri. –
Var. p(l)osco(l)niță. Sb. poskon, rus. ploskon, ceh. poskonice (Tiktin).
posconiță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)poscóniță s. f.,
g.-d. art. poscóniței; pl. poscónițe