portunealtă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PORTUNEÁLTĂ, portunelte, s. f. Piesă sau dispozitiv de prindere a unei unelte în vederea mânuirii ei la prelucrări efectuate manual sau cu mașini-unelte; portsculă. –
Port1- +
unealtă (după
fr. port-outil).portunealtă (Dicționar de neologisme, 1986)PORTUNEÁLTĂ s.f. Portsculă. [<
port- +
unealtă, după fr.
porte-outil].
portunealtă (Marele dicționar de neologisme, 2000)PORTUNEÁLTĂ s. f. portsculă. (după fr.
porte-outil)
portunealtă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!portuneáltă (por-tu-/port-u-) s. f.,
g.-d. art. portunéltei; pl. portunélte