pitpalac (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)pitpalác interj. – Imită glasul prepeliței. –
Var. pitpedeche, Mold. pătpăduchi. Megl. pătpălog. Creație expresivă. –
Der. pitpalac, s. m. (prepeliță, Coturnix communis);
pitpalacă, s. f. (femeiușca pitpalacului),
cf. bg. pătpăduk (după Hiecle 133, originea ar fi
rom.),
bg. pitpălak (pare de origine
rom.,
cf. Capidan,
Raporturile, 217),
alb. potpoljoškë, mag. pitypalatty (Gáldi,
Dict., 181),
gal. paspallás, port. paspalhão (J.
M. Piel,
R. de Portugal, XIV, 58-64).