portocală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PORTOCÁLĂ1, portocale, s. f. 1. Fructul portocalului, de formă sferică, aromat și zemos, bogat în vitamine, învelit într-o coajă de culoare galbenă-roșiatică.
2. Lumânare lungă și subțire, răsucită ca un ghem, pentru a putea fi ținută mai ușor în mână. – Din
ngr. portokáli.portocală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PORTOCÁLĂ2 s. f. v. portocal.portocală (Dicționar gastronomic explicativ, 2003)PORTOCÁLĂ s.f. Fructul citric al portocalului
(Citrus sinensis), de culoare portocalie, dulce și zemos;
Portocală roșie = varietate de portocală, cu coaja și sucul de culoare roșie ca sângele, cultivată în special în Sicilia, it.
arancia sanguina sau
arancia rossa; Portocală amară = fructul portocalului sălbatic
(Citrus aurantium), necomestibil, utilizat doar pentru producerea de dulceață, gem, lichioruri (Grand Marnier ș.a.), iar în gastronomie, coaja și sucul se folosesc pentru aromatizarea preparatelor numite „a la bigarade”.
portocală (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)PORTOCÁLĂ (‹
ngr.)
s. f. Fructul portocalului, bacă globuloasă portocalie, conținând apă, hidrați de carbon, acizi organici, vitaminele C, A, B
2, săruri de sodiu și de potasiu, calciu, fosfor, fier etc. Foarte nutritiv, are valoare energetică mare, suplinind carențele vitaminice. Frecvent folosit în industria alimentară la fabricarea sucurilor, a compoturilor, gemurilor și dulcețurilor, a băuturilor alcoolice etc. Are utilizări terapeutice, ca tonic muscular și al sistemului nervos, remineralizant, hepatoprotector, diuretic etc.
portocală (Dicționaru limbii românești, 1939)portocálă f., pl.
e (ngr.
portokálli, d. it.
portogalio, adică din
Portugalia; turc.
portakal și
portokal). Fruct de portocal:
portocalele aŭ coaja portocalie, îs sferice, împărțite în feliĭ și zemoase ca și lămîile, dar delicioase pin [!] dulceață. V.
naramză, mandarină, chitră, frap.portocală (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)portocálă s. f.,
g.-d. art. portocálei; pl. portocáleportocală (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)portocală f. fruct rotund cu sâmburi, de coloare galbenă-aurie, cu miros plăcut, miezul dulce și suculent. (V.
năramză).