portocal (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PORTOCÁL, portocali, s. m. Pom fructifer mediteranean și subtropical, originar din Asia, înalt de 2-4 m, cu frunze persistente, cu flori albe și parfumate, cu fructe sferice, comestibile
(Citrus aurantium). [
Var.: (
înv.)
portocálă s. f.] – Din
portocală1 (derivat regresiv).
portocal (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)portocál (portocáli), s. m. – Naramz. –
Mr. purdicale, purtucală, megl. purtucală. Ngr. πορτοϰάλλι (Tiktin; Ronzevalle 60; Gáldi 234),
cf. tc.,
bg. portokal, alb. portokaljë, calabr. portugallu. –
Der. portocală, s. f. (naramză);
portocaliu, adj. (de culoarea portocalei).
portocal (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)PORTOCÁL (‹
portocală)
s. m. Pom fructifer din familia rutaceelor, originar din Asia, înalt de 2-4 m, cu frunze persistente, cu flori albe parfumate și cu fructe sferice galben-roșietice, comestibile (
Citrus auruntium). Adus în Europa în timpul cruciadelor, a fost introdus în cultură mai ales în zona mediteraneană, dar și în alte regiuni cu climă subtropicală (
ex. California).
portocal (Dicționaru limbii românești, 1939)portocál m., pl.
lĭ (d.
portocală). Pomu care produce portocale
(citrus aurantium). – Portocalu e originar din Asia, crește în țările calde, maĭ ales în prejuru [!] Mediteraneĭ, și rămîne tot-de-a-una verde. Florile, fructele și frunzele luĭ, precum și esența scoasă din ele, se întrebuințează în medicină și industrie. Infuziunea din florile luĭ liniștește nerviĭ.
portocal (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)portocál s. m.,
pl. portocáliportocal (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)portocal m. arbore totdeauna verde ce face portocale: din florile sale se fac infuziuni și floarea-i distilată dă o apă excelentă spre a calma nervii
(Citrus aurantium). [Gr. mod. PORTOCÁLI (din it.
portogallo)].