portărel - explicat in DEX

portărel (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PORTĂRÉL, portărei, s. m. 1. Funcționar însărcinat cu executarea unei sentințe judecătorești. 2. Slujbaș domnesc subordonat portarului (2). – Portar + suf. -el.

portărel (Dicționaru limbii românești, 1939)
portărél m., pl. eĭ (dim. d. portar). Vechĭ. Funcționar supt [!] portaru cel mare. Azĭ. Funcționar public care notifică actele justițiiĭ și execută sentențele [!] judiciare (e asimilat cu magistrațiĭ).

portărel (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
portărél s. m., pl. portăréi, art. portăréii

portărel (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
portărel m. funcționar public însărcinat cu notificarea actelor de justiție și cu executarea sentințelor. [Lit. mic portar sau ușier].