pornitură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PORNITÚRĂ, pornituri, s. f. (
Înv. și
pop.) Porțiune de teren deplasată prin alunecare. –
Porni +
suf. -tură.pornitură (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)pornitúră, pornitúri, s.f. (înv. și pop.)
1. porțiune de teren deplasată prin alunecare; surpare, deplasare.
2. parte înclinată a unui obiect.
3. supărare mare, furie, pornire; violență, vehemență.
pornitură (Dicționaru limbii românești, 1939)pornitúră f., pl.
ĭ. Vechĭ. Locu de unde pornește (începe) un lucru. Teren pornit (dislocat) din cauza apeĭ (V.
avalanșă).
Fig. Pornire, avînt, violență.
pornitură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pornitúră (
înv.,
pop.)
s. f.,
g.-d. art. pornitúrii; pl. pornitúri