porcar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PORCÁR, porcari, s. m. Persoană care păzește (și îngrijește) porcii (
1). [
Var.: (
pop.)
purcár s. m.] –
Porc +
suf. -ar. Cf. lat. porcarius.porcar (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)porcár, porcári, s.m. (pop.; în unele jocuri cu mingea) fiecare dintre jucătorii care trebuie să prindă mingea aruncată de echipa adversă și să țintească cu ea pe adversari.
porcar (Dicționaru limbii românești, 1939)porcár m. (d.
porc saŭ lat.
porcarius; it.
porcajo și
porcaro, fr.
porcher, sp.
porquero, pg.
porqueiro). Păzitor de porcĭ. – Dial. și
purcar. Cp. cu
murar.porcar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)porcár s. m.,
pl. porcáriporcar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)porcar m. păzitor de porci. [Lat. PORCARIUS].