popularitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)POPULARITÁTE s. f. Calitatea de a fi popular (
4);
p. ext. faimă, renume. – Din
fr. popularité.popularitate (Dicționar de neologisme, 1986)POPULARITÁTE s.f. Calitatea de a fi popular (
4); faimă, renume. [Cf. lat.
popularitas, fr.
popularité].
popularitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)POPULARITÁTE s. f. calitatea de a fi popular (4); renume. (< fr.
popularité)
popularitate (Dicționaru limbii românești, 1939)*popularitáte f. (lat.
populáritas, -átis). Favoare populară:
oameniĭ marĭ nu umblă după popularitate.popularitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)popularitáte s. f.,
g.-d. art. popularitắțiipopularitate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)popularitate f. favoare publică.