popreală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)POPREÁLĂ, popreli, s. f. 1. (
Înv. și
reg.) Piedică, obstacol în calea unei acțiuni; poruncă sau măsură prin care se interzice ceva; oprire, interdicție, opreliște.
2. (
Pop.) Reținere (provizorie) a cuiva de către o autoritate legală pe timpul unei cercetări penale; închisoare, arest (la domiciliu). ◊
Loc. vb. A pune (pe cineva)
la popreală = a aresta, a ține la arest; a băga la închisoare. –
Popri +
suf. -eală.popreală (Dicționaru limbii românești, 1939)popreálă f., pl.
elĭ. Acțiunea de a popri.
Vechĭ. Azĭ iron. Arest:
ĭa du-l la popreală !popreală (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)popreálă (
înv.,
reg.)
(po-prea-) s. f.,
g.-d. art. poprélii; pl. popréli