popotă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)POPÓTĂ, popote, s. f. Cantină pentru ofițeri și subofițeri; local unde se află o astfel de cantină. – Din
fr. popote.popotă (Dicționar de neologisme, 1986)POPÓTĂ s.f. Cantină pentru ofițeri și subofițeri. [Pl.
-te. / < fr.
popote].
popotă (Marele dicționar de neologisme, 2000)POPÓTĂ s. f. cantină pentru ofițeri și subofițeri. (< fr.
popote)
popotă (Dicționaru limbii românești, 1939)*popótă f., pl.
e (fr.
popote). Masa comună a ofițerilor.
popotă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)popótă s. f.,
g.-d. art. popótei; pl. popótepopotă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)popotă f. masă luată în comun (la militari).