poposire(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) POPOSÍRE,poposiri, s. f. Faptul de a poposi (1); popas (1), oprire. – V. poposi.
poposire(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) poposíre s. f., g.-d. art. poposírii