poporime (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)POPORÍME s. f. 1. (
Înv. și
reg.) Populație (
1).
2. (
Înv.) Popor (
4). –
Popor +
suf. -ime.poporime (Dicționaru limbii românești, 1939)poporíme f. (d.
popor). Poporu dintr´un loc saŭ dintr´o localitate, populațiune:
toată poporimea a venit la paradă.poporime (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)poporíme (
înv.,
reg.)
s. f.,
g.-d. art. poporímii